Sub soarele cel Sfânt trăiesc mulțimi de oameni
Ce umbla pe-acest lut ce e izvor de viață,
De mii și mii de ani pământului te-asameni
Începutul, sfârșitul pentru orice speranță.

Pe cer se afla falnic un mândru astru Sfant,
Luceafarul cel veșnic,un astru luciferic.
El luminează omul și acest sfânt pământ
Cu al lui chip măiastru, angelic și feeric.

În noapte,cu lumina-i trimisă ca o rază
Din mărginirea nopții vegheată brav de lună
Luceafarul cel mândru pământul îl scrutează
Privind tăcut în taină fiecare făptură.

Tu,Luciferic astru ce dainuiesti de-a pururi,
Crezi oare că vreodată vreun om Îți va atinge
Nefericita soartă făcută doar din duhuri
Ale umilei soarte a lumii care plânge?

Din plânsetul de oameni tu mai falnic devii
La fel ca Nefilimii ce s-au împotrivit
Mai tare strălucești când plansete sunt mii
Ori când vreun oarecare de tânăr a murit.

Ãsta ești tu,Luceafăr, un astru Luciferic
Condus de forța care te duce în păcat
Cu toate că ești mândru și ai un chip angelic
De fapt razele tale sunt pline de păcat.