- Aș vrea să scriu pe treptele cetății
Câte-un catren cu rimă-mbrățișată,
Să-ți prind în el splendoarea nudității
Cu fructul copt și umbra delicată,

Când calci pe vers să-ți tremure piciorul,
Metafora să-ți cânte de plăcere,
Iar sânul mic să fie vrăjitorul,
Tot ce-mi doresc în palmă să-mi ofere.

În turnul vechi ți-aș desena pe spate
Un fluture cu aripi desfăcute
Să-mi răcorească buzele uscate
Când decolteul vor să ți-l sărute.

- Aș vrea să uiți de vremea ce-și întinde
Mătasea grea pe pleoapele închise,
Să ningă cu flori dalbe prin colinde
Când mă atingi... Poveștile-au fost scrise

Să le trăim chiar dacă ani-lumină
Stau între noi. Cortina de-ntuneric
Să-nvie amintirea pe retină,
Să îmi străbați barbar și esoteric

Câmpia joas-a pântecului, visul
Care-mi îmbracă nopțile-n plăcere,
Că nu mă-mpac deloc cu compromisul
De-a face-n timp util remaniere.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif