mi-e dor de Tine
Doamne
să-ți gust aroma-n taină
prin rugă sting lumina iar Tu o reaprinzi
sărut de foc tăcere și ape cristaline
simt cum coboară-n mine
și strig cât pot cuprinde
vocalele în pumni

sunt cruce
cruce vie pe un altar de spini
și-n mine arde pacea și toată floarea vieții
când morții vii adună cuvinte potrivite
le-aruncă-n strada mare apoi ei lauri cer

mi-e dor de Tine
Doamne
prin rugă-mi sting lumina
iar Tu
o reaprinzi
e tainică-adormirea și tainică-i trezirea
când printre cruci cu steaua pasul încropești
Tu mergi în urma morții cu viața calci pre moarte
ea se întoarce-n mine în Tine niciodată

târziu mi-e dată calda adevărata pasă
în care darul crește
și eu îi înțeleg
și verbul și iubirea metafora subtilă
pe care Tu-nțeleptul o lași să curgă-n spini

mi-e dor de Tine
Doamne
și-atunci privesc lumina
ea stinsă luminează
și-atunci mă regăsesc
la pieptul Tău o pată o umbră-a veșniciei
pășesc cu grijă iarba
amarelor nevoi

Anne Marie Bejliu, 2 decembrie 2017