„Tu ești pentru mine relația necesară.
Toți ceilalți sunt întâmplători” Jean-Paul Sartre

- M-aș fi mințit că pot învinge timpul,
M-ai fi convins că merită să-ncerc
Și-am fi pretins că-n ciuda rațiunii
Destinul e-un pătrat înscris în cerc,

Dar ai venit și m-ai luat de mână,
Mi s-a părut perfect rațional
Să-nscriem matematica iubirii
Pe-o axă care urcă vertical.

Nu cred că infinitul are hartă,
Dar vag îmi amintesc c-am desenat
Cu mici erori detaliile vieții
Și pe retina sorții le-am păstrat.

- Cândva credeam că mă rotesc în spațiu
Și sunt tangent cu morile de vânt,
Dar m-ai condus de mână prin algebră,
Am poposit pe slove-ntr-un cuvânt

Și ne-a legat o frază unitară
Mai mult decât perfectă. Am învins
Dimensiuni pe care geometria
Le bănuia. Iubito, m-ai convins

Că-mi pot adjudeca orice miracol,
Întâmplător sau nu ești doar a mea,
Eu doar al tău în ciuda rațiunii
Sau rațiunea ce mă căuta.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș