Poate geana peste geană ca să-mi uite chipul tău
Dar prin întuneric iară te zăresc şi-mi pare rău!
Te-am lăsat a nimănui, lacrimi poate ai vărsat
Iar prin poarta larg deschisă cineva te-a consolat...

Acum eşti pe valuri care largului te-ndepărtează
Orişice aş spune acum pentru tine nu contează!
Crezi că valul este mare-Ești în barca potrivită;
Nu vezi că vâsleşti în van şi de vâsle folosită...

Glasul meu pierdut e... Printre spumele din mare!
Doar un pescăruş îl țipă rătăcind buimac în zare.
Malul-Răsărit aşteaptă după tristul roşu-apus
Dar cuvintele-s rostite. Ce-ar mai fi acum de spus?

Algele uşor se-adună pe nisip precum un şal
Unde trist privesc la tine legănată de un val.
Val ce leagănă cuvinte despre brațe să cuprindă
Pe femeia care pare: Că de dor e suferindă...

Emilian Oniciuc-03.04.2017
Revizuit: 23.03.2023