Toamna când si șerbe jinu' în frumosu' nostru sat
Tulburelu' și pelinu' mă țîn tătă zâua bat
Și licoarea păcătoasă pune iute stăpâniri
Aproape pi tăt și suflî, satu' intră-n amorțiri
Dimineața pi la șasi când dau să mă uit pi geam
Doarme-n șanț de-a curmezișu' Marișica lu' Costan
Lângă dânsa mai la vali însă tot la fel di bat
Zași Stancu Acatrinei cu prohabu' dischiat
L-a și prins vreo trebuință dup-atâta tulburel
Însă mort di obosealî îsi dădu drumu' pi el
Cânele lu' țața Floarea tot iese din bătăturî
Se aprochie-i miroasi și-i mai linji pi la gurî
Dup-un timp văd animalu' cî si poartî nefirești
Se uită râzând la mini șî parcî si-mpletișești
Nea Axinti-așela șiungu' nu mai bea bre din bidon
Și-o montat la dimijeanî o țâțî di bibiron
Pe-așa vremuri nebunoasi niși mâncarea nu mai merji
Șel mult dai fuga-n grădinî șî-nghiți o mânî di perji
Uite-așa e viața nostrî, veselî pi săturati
Să poftiți la noi vreodatî, că găsiți aiși di tăti.