Fără vânt în taina nopții
Se strecoară precum hoții
Și foșnesc frunze foșnite-
Vrăji-vrăjite și ofilite...

Babe prea de mult băbite-
Vrăjitoare scorojite;
Se strecoară ca o ciumă
Ca să-ți fie-n suflet mumă...

Se dădeau de ceasul morții
Să îți treacă pragul porții
Cu zâmbetele-zâmbite,
Babe să-ți fie iubite...

Muze prinse-n hora Lunii
Drept în mijlocul pădurii!
Dezbrăcate-n pielea goală,
Cârlionțate-n subțioară...

Țâțele-s dabalazate
Le ajung până la spate
Tot sărind în joc grotesc-
Ritm vrăjit și nebunesc!

Focul mistic le stârnește,
Suflețelul le-ncălzește,
Cântând un dor vrăjit
Pentru mândre de iubit...

Fete hâde și uitate
Ce-au rămas nemăritate,
Babe-acum dar vor iubite
Când la ziuă întinerite

De stăpâna lor din Lună
Vor fi un arcuș de strună...
Minunate ca izvorul
Ce de sete-ți umple dorul!

Fermecat să le dorești,
Dragostea să-ți potolești
Până la ziua următoare
Prin roua izbăvitoare...

Emilian Oniciuc-23.02.2015
Revizuit: 22.03.2023