Mâine când mă vei citi
invită-mă la o cafea
vom sta și ne vom intervieva de ce-urile
cu privirile tale întinse peste mine
peste geometrii peste axiome peste fiori
vom sta și ne vom fi dorit să nu ne fi văzut
în mine o durere își va fi făcut loc
ca o pisică maidaneză prinsă pe stradă la mângâiat
atingerea unor mâini
cad sub streșina plină de ploaie
sub obuzele nevoilor ce mă trag de mânecă matern
cerșindu-mi mângâieri confuze
priviri ce-mi trag curiozitatea de cafea

tu nu vei ști iar că te scriu sub pânza freatică a cuvintelor mele
în sensuri vitale mie
și râd închis sarcastic și hain
iar inima îmi bate isteric când te văd
ca la prima-ntâlnire a începuturilor
imatura perpetuă își clipocește inima
legată de mâini de picioare de voce
și tot sarcastică
îmi arată ea mie cine sunt
nu știu eu mai bine să mă stăpânesc ca ea
inima care scrie

dacă-i cedez sunt frântă și ruptă
ascuțit erotic isteric oniric unduit
de liniște
din măr inima a mușcat nu gura
încap și maidanezele și primele-ntâlniri
și gurile noastre sorbind cafeaua
și de ce-urile
la întâlnirea gurii cu sunetul cuvântului