azi gata
mă așez în concret
las naibii iluziile și
intru în carnea lucrurilor
/
sunt piatra pe care
oricât de tare ar fi
moalele apelor o învinge
sunt cuțitul gata să-ți străpungă pieptul
(și fiindcă nu m-ai iubit niciodată
nu vei veni spre el, deși încă te aștept)
sunt șurubul unui pod de oțel
de aici
și până oriunde
pe care trec poeme emigrante
ungându-mi cu lehamite strânsura, sugrumarea
sunt paharul întors peste zarul
smuls din rotula mea
(și vine doar mâna celui care trișează
să dăm noroc)
sunt tasta delete blocată ca tu
să nu-mi mai poți da like
atunci când, de fapt, mă scuipi în obraz
sunt obrazul care-mi stă în gât ori de câte ori
îmi mestec cuvântul carne și cuvântul lucruri
cu tot cu limba care mă vorbește doar de rău
și când hârtia rămâne o analfabetă iar pixul
ca orice pix
îi mai dă pe nas egoul

până vine o iluzie pruncă și gângurește naivă că
nu și-a găsit naiba
unde-am trimis-o preventiv
și că un concret
cu adevărat concret
este doar intenția
unica pavatoare iadului zis
sunt
/
prost mai aleg
mai bine mă dădeam
apă