Ninge peste ani ca în fiecare iarnă
Fluturând în suflet amintiri de-amor,
Focul arde lemnul ca o sfântă hrană
Care aprinde în mine un dulce fior...

Dulce de făptura-ți ce aievea-mi poartă
Jarul după focul purului ,,păcat";
Jurăminte noi-Încrezătoare în soartă
Acum juvenile clipe care au plecat...

Prin fumul albastru din facla argintie
Se strecoară stele-Tainic scânteind
Povestea de iubire scrisă pe-o hârtie,
Fulguită-n iarna unui tandru gând.

Clipe inocente-Demult înghețate,
Nea de vechi regrete care le sărut
Pe buzele-ți minunate-Dulci și aromate...
Oare a fost real sau mi s-a părut?

Emilian Oniciuc-Revizuit: 03.03.2023