Se pare

Se pare că albastrul cerului nu te hrănește destul
Ca să îmi scrii cât de dor îți este de mine.
Nu-i nimic, am să vorbesc cu soarele să te lumineze mai tare
Iar razele te vor vindeca de ceață, de aburi...

Se pare că cuvintele mele nu reușesc să rupă malul tău
Nu pot ridica spre cer sunete să le auzi
Sau poate, nu sunt destul de pline de vitalitate...
Nu-i nimic, am să strig mai tare, mai de la suprafață...

Se pare că munții se înmoiae sub picioarele mele prea mult
Sunt tot mai mici, mai moi și sug toata vlaga celorlalți
Se pare că și pe-a ta, au smuls-o în peșteri, ori prin vizuine...
Nu-i nimic, am să merg mai tiptil, desculț și mai atent...

Se pare că ziua mă hrănește doar pe mine, în schimb ce noaptea
Mai dă de mâncare și altora, și ție, și tuturor flămânzilor...
Nu-i nimic, am să mănânc puțin, mult mai puțin de-acum încolo
Atât de puțin încât vă voi sătura pe toți pământenii.
Și pe tine...