Din gânduri răzlețe îmi cresc rădăcini
Și vremuri trecute se pun ritidom
De-asupra de scoarță. Văd iarăși vecini
Cum stau în țesuturi, atom pe atom.
Strămoșii m-ar strânge, de-ar ști, în țesut,
Dar viul plecat li-e departe, în zbor.
Ei nu au cuvinte să ceară-mprumut,
Puteri să m-atragă în sufletul lor.
Și nu au nici arme să lupte la rând
Cu timpul ce luat-a lor parte de rod,
Să vadă copacul din urmă crescând,
Să-și simtă avutul la mine în cod
O nouă spirală genetică-n os.

Povestea mi-e scurtă, puține-s de spus,
Căci vântul mă-ntoarce cu ramura-n jos,
S-arunce din mine bătrânul apus
Flămând de lumină, de lume setos.