Dintre toate nenorocirele
nu-i niciuna egală cu moartea,
multe te seacă la inimă și te vestejesc
dar în timp mai poți recupera câte ceva.

Orice rugă e plină de sens
de aceea admir cu dragoste pe toți oamenii,
privesc natura cu mărinimia darnică a clipelor
și-mi pare rău pentru ce nu pot face acum
când zborul se-nfiripă-n aripi
chiar dacă nu sunt pasăre,
dar sunt o ființă liberă sub cer
și am pământul sub picioare.

Am rămas pe întinderi fără margini,
să-mi fac un contur numai al meu
în care nimic să nu lipsească,
viața să-mi pună la încercare spiritul
și să curgă asemeni apelor
din fiecare anotimp.