Palmele tale întinse pe obrajii mei
ating două ruguri brusc reaprinse
se aud căderi meteoritice stinse
înăbușit pe coapsele reci ale Lunii.

Surâsul meu renunțat în ochii tăi
cade ca un sari indian abandonat
pliat și înfășurat de mai multe ori
în jurul trupurilor noastre argintii.

Buzele tale urmărindu-mi aura vie
ne bântuie ca două furtuni de nisip
în zboruri elicoidal transcendente
dincolo de foame și sete în deșert.

Ca doi beduini în galop tresărim
lăsând urme de aripi peste dune
doi manechini mânuiți de-un rebel
creator obsedat de un chin infidel.

6 februarie 2001