***
fără nici un fel de ezitare
fără nici un fel de eschivă
cad în genunchi, frivolă floare albastră
mă înfășor discret cu marginea lumii
cu roua vopsită în alb pământean 
calc pe un miez de fier incandescent, boreal
binecuvântată chemare
la o oră târzie din noapte.
ce-ai de gând! știi cine sunt?
ascultă-mă pe mine ce-ți spun
ora este filtrată prin luminile rampei iar eu
sunt pentru tine un neînsemnat ritual
o furtună ingenuă
firească
cotropitoare
vibrantă.

***
nu poți angaja un zbor discret peste o secundă furată
fără să încalci orice regulă a bunului simț.
doar dacă n-ai chef de o clauză-n plus
un bastion de umbre făcute să umble
și câteodată o idilă ratată.

***
presupun că se poate și altfel.
presupun că poți sta într-un colț liniștit
departe de urmările zgomotoase.
tu nu o cunoști îndeajuns. slabă
înșelătoare... o rană. 
discut cu ea noaptea târziu.
vorbesc încet. nimeni
nu se sinchisește
să vadă.