Mi s-a îngroșat sângele
de la necunoscutele unor ecuații
fugite din integralele nerezolvate,
de teama calculului matriceal
și a diferențialelor rebele.
Mă surprind negativele algebrei
care îmi cer să gândesc pozitiv
despre geometria neeuclidiana,
pentru că totul este relativ.
Vectorul meu aliniat decent
iscoadelor din neuroni
vrea să descopăr o paralelă
apropiată cuantic de sentimente,
până la intersecția cu infinitul.
Probabilitatea acestui exercitiu
îmi va rezolva, oare, capacitatea
de a-mi înțelege axele
care îmi definesc traiectoria spre tine?
.