Fălcile iernii mușcă din fragedul tors al primăverii,
stihie abuzivă din calendarul batjocorit,
spre bucuria celor nouă babe de început
care instigă destinul fiecăruia pentru un an.
Timpul s-a inflamat periculos și caută,
pe cerul înnorat, o farmacie deschisă
cu pastile originale de soare,
fără reacții adverse pentru flori și păsări.
Îmi protejez goliciunea sufletului
de viforul demascat de zăpadă,
abuzez periculos de expresii nestilate
și ofensez vremea patologică
cu îngânate melodii despre vechi tradiții
din cadavrul istoriei locale.
Copilăria nu m-a uitat!
Ritualul unui descântec sperie puterea iernii
și mă blestemă să-i duc dorul la vară.
Cred că ceva tremură ridicol în mine.