Te blestem femeie, veșnic să iubești
Sub biciul ud cu lacrimi, cel venit din înălțimi,
Sânii să-ți tresalte în dansuri nebunești
În căutătura cruntă a înalților heruviimi.

Pântecul uitat să-ți fie, într-o sete sahariană
Și durerea adunată în clepsidre răsturnate,
Să îți curgă-n suferințe râurind prin brațe
Într-o inimă de jar uscată, metamorfozată-n rană.

Să nu uiți, femeie, glasul veșniciei, între Ceruri asurzind,
Când, fericirea toată ai lăsat-o pradă nebuniei!
În auzul mut, vei cere iară mâna vieții lăcrimând...
Și-n zadar psalmodii ridica-vei cu speranța tremurând...

George Sorin
1 Martie 2018

Celei care a trădat iubirea...