... înainte să îți fac rochiță înflorită din numele meu,
să te îmbraci râzând, pentru firea ta luminoasă,
picioarelor clipocind, pieptului,
nu o nocturnă voi compune, nu o sonata,
nu un vals, nu un menuet, nu capriciu,
un marș înălțător cu trompete, corn,
cu tobe, trombon și clinchete multe s-ar potrivi,
să se cânte vara în chioșcurile din parcuri,
să afle lumea cum ești tu ruptă din încăperi îngeresti,
scânteie plutitoare îți vei putea spune numele ușor,
O adolescentă umbrită va asculta muzica din chioșc
și își va începe prima ei poezie așa:
" Ea nu mai putea respira, pierdută,
El gândea mereu cum să-i fie în brațe"
apoi va zâmbi, așa s-ar potrivi
lumea să-și potrivească pașii din dragoste
ascultând muzica aceasta din chioșcuri
cu trompete, corn, trombon, cu tobe
și clinchete multe.