ești strop de viață
și prea multā moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre

la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat

din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut

te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște

ești strop de viață
și prea multā moarte