amândoi prinși în lanțuri fine
mulțime de ochi întredeschiși
ca pentru miracole
eliberam printre falange
nerezolvatele răniri
personale miasme
voia ta

***

o parte din văl erai tu
îndeajuns de coaptă
întorcându-te, pe o parte
apoi ne trezeam eliberați din jocul acela
strat după strat
dinlăuntrul zidurilor
cum o evadare dintr-un puls monoton