Încep să urc pe-un deal fără de nume,
cu vântul fluierând prin buzunare,
mă trag din cartea necâștigătoare
a regilor cu gloabele postume.

Merg tot mai greu, spre ținta nu știu care,
din spate,-un bici ar vrea să mă îndrume
și-n ceafă cedru-mi cântă despre-o lume
ce mă va strânge într-o lumânare.

Pe unde sunt, nici Dumnezeu nu știe
și rănile cu ce mai mi le ung,
ce-nchipuire-n mers mă mai învie

și mă omoară după, îndelung... -
nu mă oprește nici o grozăvie.
Dar ce mă fac atunci când o s-ajung?!