cum se poate numi
piatra aceasta care prinde călcâiul femeii
cu ochii din cărbunele prezentului
îl răsucește apoi o doboară
cu încă o încercare absurdă?

pe cine Domnul îl trimite
într-o perpetuă absență în povestea
iubirii de aproape

și dacă toate cuprind
fărâma din adevărul existenței
de ce întregul apare mereu fragmentat
ca un semn de întrebare
rămas incomplet desenat
de copilul din fiecare om matur?

pentru că peste aripi zborul
se naște ca un arc de cerc incomplet
spirala nașterii și a topirii crește neîncetat
într-un gând moartea revine triumfătoare
dizolvă bucuria împlinirii
apoi pleacă legănând pe umeri coasa
cu vârful lucind straniu
la fiecare răsărit de lună

o piatră din lună rămâne în pumnul fragil
al umanității care
își caută neîncetat iubirea
în nimic

Anne Marie Bejliu,4 aprilie 2018