cale lungă până
în vârf de răbdare când ți se pare că
pământul se surpă cerul se năruie ploile
curg necontenit orele sunt ani

nu te poți ascunde după
gratii
brăzdat e cerul
gurii de
rai cu scai
nici cu alai nu poți afla liniștea
pacea dintre două explozii
pictată cu
vai
mi s-a înfipt așa un ghimpe în
margine pe mijloc de suspin că
nu-l mai simt și
lacrima dacă nu curge poate
fi diamant ori gheață
care e diferența dacă nu spală
negura din umărul stang

dacă mă voi putea înălța pe vârfuri
de munți să ajung la
piatra din capul unghiului
colțurile buzelor n-ar mai sta atârnate
uite s-ar contura frumos pe profil
o secere zâmbitoare care
taie bălăriile întunericului
un gând care inundă părțile noroioase
cu lumină si usucă
mocirla o
pot trece încălțată
cu sandale
din anii trecuți