Acoperă-mi umbra
cu miresmele dimineții târzii
lenevind
printre cearșafuri
să-mi pot limpezi ochii
cu alb-negrul ciocârliei
ce glasul își drege
în vârf de salcâm
ce bine că stăm la al doilea cat
altfel
cum mai gustam
metamorfoza fiecărui anotimp
ascultând simfoniile zorilor

culegeam roua zilei
și-n asfințituri ne cufundam
fără măști unsuroase
fără arsură în palmă
fără regrete

ce repede
prea repede îmbătrânim
parcă ieri înmuguream
sub cupola juneții
nu simțeam arșița verii
nici furia iernii

oamenii parcă erau mai umani
pruncii mai voioși
bătrânii mai împăcați
cu anii curgând peste umeri
chiar și azi
ne alintăm sub sărutul aceluiași astru
aceleași brațe cuprind
aceleași trupuri se-nvoltă
în brațele clipei
acoperind umbrele
cu un surâs
același surâs dintotdeauna.

29-03-18