În spatele oglinzii în care se reflectă oglinda
e umbra...
În palma de piatră, ce plutește pe apă,
stă și privește ochiul lui Ra.
Dreapta fiind, o vedem ca fiind stânga;
În stânga ghicim. Atâta știm...

Am vrea să vedem ce-a văzut și Brâncuși:
Clepsidra de bronz și semnele-n stânci
Dansăm ”în 3” un vals în ritm barbar;
Nici măcar n-avem habar
că nu-i ternar... e scris quaternar.

Spirala rotitoare, carusel ADN-lampion
se zbate între cortex și vise. Nespuse.
Asap, am vrea morțiș să-nghețăm oglinda-n trecut.
Fățiș, ca un făcut, ne bate prezentul în cap,
rânjind obscur, monoton.
.....................................................................
Cu un baston alb, desenat,
din doi, făcut-am unul tachinat - destin amânat –
S-o sparg, în sfârșit? –Na! de șase plus unu dosit!... Ghinion:
Nu văd nimic, ca un ursit,
o premoniție sumbră: e numai umbră... și eu,
singur și speriat,
același eu, mereu uitat, handicapat

Întreb... aproape orb, rătăcit:
"- La ce-i buna lumea?... doar la ghicit?"
De E=mc2, că asa s-a demonstrat,
Gândind la rece cu temei... că ”m” ba e , ba nu e...,
ia-l tu pe ”E” de-l vrei, eu aleg doar ”c”.