azi nu te iubesc,
astăzi, cu toate armele, te provoc
la viață, la iubire, la moarte
nu ai unde să fugi,
nici o tăcere nu te poate ascunde
nu mai există cuiburi pentru singurătățile tale
trăite cu un picior într-un vis neîmplinit
și altul într-o realitate care nu te va accepta niciodată
zadarnic privești în tavan,
în ochii închiși nu există semne de pace,
e un război în care iubirea capitulează
când se trezește captivă
între genele celui care nu știe ce vrea

azi nu îmi este dor,
astăzi descopăr că îmi e suficientă umbra ta
alături de mine, pe cearșaf, în fiecare dimineață
am învățat-o pe dinafară în zilele în care ne iubeam braille
și descopeream zâmbind forme de relief
pe trupul celuilalt

azi nu te mai doresc,
am îmbătrânit numărând anotimpurile dintre noi doi
o primăvară, o vară, o toamnă, o iarnă
între ele au crescut doar tăceri
frânte și întotdeauna impare
care-mi repetă mereu că fără mine nu exiști
ești doar un fum
care a uitat cum să transmită mesaje de dragoste