Fără cuvinte

De astăzi pământul mai singur se simte
Plângându-se în vorbe dar făr de cuvinte
Urgia de ieri ,raspicat, și-a spus năzuința
Când totul e în toate și-n toate e ființa
E negru împrejur, în tot ,negru se simte
În fapte, păcatul lumesc ,cerșește cuvinte
Se zgudui biserici plângând din tavane
Că-i ruptă credința, din sfinți, din icoane
Și totul n-i faptă, din gânduri plecat
Să nască uman, perfid,păcat din păcat
Cum iarăși se simte,coșmar,goliciune
Prin ochiul de plâns, cu os de taciune
Și cruci vor a plange, aici peste humă
Cu lacrimi de tată, de sora,de mumă
Mai crud e prezentul,pe dos de trecut
Că-i făr de cuvinte, de vocea-i pierdut
Și-i astăzi ca ieri, și mâine ca-n azi
Motiv să ridici,din suflet, să scazi
Azi toate or duce, spre steaua straluce
Pe drumuri păgâne, căzând ,ne vom duce
Cu toate în gânduri,cu sete în minte
Făr de iertare și făr de cuvinte.