te rog să nu mai pleci în grabă
nici ușa să n-o mai trântești
căci umbrele își văd de treabă
te-ajută să înnebunești

fantome din închipuire
se îmbulzesc în încăpere
lampa din colț geme subțire
te strig să-ți spun la revedere

dar nu auzi vârtejuri grele
te iau și te aruncă-n hău
vin râuri negre să te spele
de orice păreri de rău

magie neagră am să fac
să te aduc iar inapoi
iar legături am să desfac
eliberând ura din noi

am fost și la o vrăjitoare
să mă ajute să trăiesc
dar nu mi-a dat un leac se pare
că leacul e să te iubesc

am vrut să mă ascund în peșteri
pline de colb și lilieci
dar nu ți-am spus să nu te superi
că și de-aici te-aud cum pleci

sunt amintiri ce dau târcoale
pe inimă se-nvârt și cresc
iar nopțile se zbat mai goale
între macabru și grotesc

de diminețile se-arată
mă bucur poate-a fost un vis
ai fost năluca ce-mi arată
o lume care s-a închis