Solemnă și sobră, intolerantă și suficientă,
aclamată viral de mulțimea de slujitori,
iubită dement sub toate formele ei,
prostia omniprezentă domnește sclifosită
în spatele frunților sărace de duh.
Rânjetul și aroganța agresivă
este obraznicul ei sigiliu la vedere,
când dăruiește inepții victimelor
cu neuronii luxați de ură și invidie,
ranchiună și ipocrizie,
să le umple golul destinat spiritului.
Țara prostiei n-are granițe
pentru imensa populație de proști
foarte rezistentă la educație și virtuți,
dar fericită în hoarde pretențioase.
Molima prostiei violente sau pasive
nu are tratament și este distructivă,
lăsată înafara legii, chiar toxică
pentru ecologia planetei.
Și pe mine prostia m-a afectat
de câteva ori, dar nu m-a infectat!
Totuși, nu sunt imun!