Mai sunt încă deasupra,
în clepsidra istoriei
sub mine piramide, sumerieni și Templul,
Acropole și Roma, barbari curmând imperii,
secole putrezite în cronici lăcrimate,
războaie, oseminte și cântece uitate.
Sfinxul golește urna umplută cu păcate,
de sus se scurg speranțe mai crude sau răscopate
pe care la-ntâmplare le-mpinge-n jos o moarte
să facă loc ce vine din legea neștiută
în clopotul clepsidrei unde e lumea mută.
De undeva, cometa nebună se grăbește
pe strania clepsidră dacă o nimerește,
în jocul întâmplării destinului funest
cu partenerul vieții din alt sistem celest.
Și iar se-nvârte roata, fosile și ruine
trăiesc acum prin mine.