Credeam că sunt tânăr băiat,
uitându-mă la tine, zeule tânăr,
capul de sfânt atingea
mâinile care-mi atârnă.
Curios te pândeam,
și găseam asemănare
cum îngerilor li se poate da
aceeași față înspăimântător de blândă.
Totul mi se cuvenea atunci,
unul din altul plecam,
păream apărați de stafia
care ne-ncepea și sfârșea.
Starea de viață mi-e grea,
azi știu,
zac în literele numelui tău,
cât voi putea îndura
nimeni să mă scape nu poate,
credeam că sunt tânăr băiat.