Mă mai sprijin de umărul tău
când mi se împiedică sufletul
de unghiurile ascuțite ale zilei.
Nu mă atârn de aripile tale,
rămân în umbra lor și știu
că zbori mereu prin preajma mea.
Suntem două mici corpuri cosmice
în geometria fluidă a vieții,
legați de o anume gravitație.
Pentru că mai avem același orizont
ne întrecem în bucurii dăruite
de gânduri și formule omenești.
Pentru că tu câștigi mereu,
te premiez cu speranța
că nici azi nu voi fi trist,
chiar dacă te-a ascuns un nor
întârziat de oboseală.
Știu că mâine, negreșit,
iar vom răsări împreună.