parcă nu de mult venea primăvara și chiuiau bormașinile
și acum se aud însă altfel
nu e același efectul

chiar dacă morții din mine l-ar trăda pe kafka încă o dată
și i-ar publica manuscrisele

și înainte să dispară în fum
ar da foc toamnelor

acum și copiii din curtea vecinilor plâng mai strident
bruiați doar din când în când și absolut fulgerător
de amintirile lor dintr-o altă viață

parcă nu de mult venea primăvara
și noi ne perindam timizi și triști revoltător de străini
ca să nu spun alienați
între han și castel
între castel și han