Kumail e un tip nominalizat la Oscar, odată i-am scris că are un film mișto
și el mi-a răspuns, și de aici a început totul,
Kumail e un tip deștept care știe sa scrie în Urdu și e primul pe care îl ascult
în stand-up comedy și mă gândeam, poate mi-o fi răspuns crezând că
și eu mă ocup cu din astea, însă
singurele mele stand-up comedii sunt momentele când ii fac pe studenți să râdă
și mă gândeam mai departe că neam de neamul meu
nu a discutat vreodată cu cineva nominalizat la vreo chestie, cel puțin noi cei neînsemnați
de pe craca neartistică a neamului

cum ziceam, într-o zi mă pomenesc cu mesaj de la Kumail și îmi spun, e, ce zi albăstruie, deși tocmai fusese vorba despre the big sick apoi îi scriu, Sir,
tell me something, the big sick e de fapt mentality
religion and tradition de ambele părți ale oceanelor,
însă azi Silvica zice, ai grijă că poate nu o fi el,
Silvica ar trebui să ia Oscarul pentru cele mai reușite scenarii de messenger
la care râd cu toată inima de aproape două decenii,

o fi sau nu o fi el, the big sick rămâne blocul acela de ramură
în inima lumii, o lume în care aș alege
lucrurile complicate și cuvintele compuse, metafora și verdele deschis, aș alege
să fiu țăranul și nu regele, o lume în care my lazy indian e
other backward class și e cel mai mișto tip din lume
la naiba / sau nu / de lume, mâine ne afișează rezultatele