e vremea să îmi strâng
penarul
și pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc și vise aromate
și păsările toate
din cuvânt

ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos

se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă

apoi
pe tăvi de aur închipuit
și-așterne iar și iară
iadul din sine
transformându-l iar în rai

ce păcăleală-i omenirea toată
și cum i-o fi lui Dumnezeu
în cer acum,
privind înțelepciunea violată
prostiei haină
învelind minciuni pe rând?

i-o gaură prea neagră
omenirea
probabil spune Dumnezeu
plângând

se vede-n ploi cenușa
visului său galben
cum umple cearcăne de iarbă
fumegând

simt brațele cum cad
a neputință
am obosit și-n viața mea
și-n tot
la nuntă am primit
o invitație
refuz să merg
aleg o alta-n gând
plecând

28 iulie 2018