la sânul clipei timpul mă aruncă
iar tu îmi înlesnești în zar iubire
o pasăre de veci să ne respire
să-mi fii osândă dulce și poruncă.

beții de tine dorm pe-a mea privire
fiind licoare-n Raiului speluncă
și-n frumusețe ești sacrală muncă
ce naște cumințenii de slăvire.

te tot vorbesc de-o vreme bună-ncoace
din amintiri ori poate din năluci,
un miez în a tăcerilor găoace.

în siderala dragoste ce-aduci
mi-e frig de umbre, pieptul mi se coace
iar Dumnezeu e numai în papuci.