„Cândva, am fost și eu în marginea unui deșert.
Am înțeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră.” Octavian Paler

- Mă răzvrătesc absurd, imaginar,
Pe timpul ce-n absența ta se-ntinde,
Imponderabil peste minutar,
S-adoarmă trist... Azi ninge în colinde,

Pe cubice planete de granit
Cu sateliți nostalgici cuadratură,
Iar eu, în orizontul meu finit,
Aștern pe foi de gând un pumn de zgură

Și te revendic dulce sau amar,
Organizez un miting de protest,
Mă răzvrătesc absurd, imaginar,
Când timpul fără tine îl contest.

- Păstrez în buzunarul unui gând
Secundele în care-am fost cu tine
Și gust din ele nopți întregi, la rând,
Stropi din povestea noastră ce conține

Dimensiunea dintr-un răsărit
Și praf de stele-nveșmântat în rouă
Din anotimpu-n care te-am găsit
Și te-am purtat pe brațele-amândouă.

Azi, dacă fac un miting de protest
Și te revendic pentru totdeauna,
Provoc clepsidra printr-un manifest,
Eternități îi cer o mie una.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș