Te descopăr
ÃŽntr-un pumn de licurici,
Ce pasc sfârcuri de iarbă vrăjită,
Crescută în pajiștea sângelui.

Soarele,
Ți-a semănat o frumoasă corolă,
În fereastra sărutului,
Înrămată în miez de pepene roșu.

Orizontul,
A înecat cerul în mare
Și refluxul îmi leagănă pașii,
În oglinda a două safire.

Spice,
Desprinse din lanul cosiței,
Adie în murmurul pâinii,
Ce-mi satură freamătul inimii.

Și inima,
Mi te-nchide în colivia scoarței,
Prin care sevă fecundă,
Umple timpul prezent cu nemurire.