somnul face din noi toți aripi
ce bat regulat în pieptul zborului
nu vezi cum această piatră a făcut parte din
tine
sau ai găsit-o în locul inimii
zborul duce către alte somnuri
mai luminoase mai surâzătoare
crengi largi adăpostesc
odihnitele sfere în întâmplări
șiruri de sentimente se cuprind amorțite
și caută răcoarea codrilor
de carne
nici un lucru de sânge nu trăiește
mai mult de-o clipa
dar în simple morți
cuiburile somnului devin mai calde
mai aproape de forma adânca
a odihnei

colindând prin câmpiile somnului
jertfim din când in când câte-un zeu
care s-a trezit înaintea zorilor
și s-a tăiat în aripile noastre

piatra e un zgomot piatra e
o inima pentru care nu există
trup mai frumos
decât ochiul care o privește de departe
si nici lucru mai monstruos decât ea însăși

ridicată ea sfâșie aerul cu nesaț
doar șuieratul aruncării ei e
mângâiere prelungă
un somn adânc ce cuprinde lumea
pană în clipa când cade
dar ea poate să nu mai cadă
niciodată
zborul ei nu are sânge și nu
obosește
zborul ei e un labirint înfiorător
în care poți rătăci înzestrat cu un
zadarnic ombilic

cum doarme o piatra atât de mica
cum doarme mai mult decât noi