un fel de spirală care nu se mai termină
probabil acesta este infinitul
întorci clepsidra și curge un altfel de nisip
și cine poate decanta binele ori răul, poate dacă ai o batistă fără pată
poți distinge nisipul cel rău de nisipul cel bun
și nisipul ăl bun
nu se termină în inimă chiar dacă
grădina din piept îți e pustiită și pomul eclatant din ea deslușește cu greu urmele lăsate
de-a lungul timpului pe acolo
de suflet
pe
cărare;
vreau să îți zic,
imaginarul meu iubit,
este totul bine, cămașa îți e la uscat,
în mașină au rămas plasele de portocale a rămas Crăciunul care se desface dintr-o portocală
prea coaptă
un pic de mov a rămas pe ceșcuța de cafea și nu a mai plouat cam de mult
parfumurile s-au isprăvit pentru stele, nu mai poartă miresme
ci doar o tristețe infinită

spune-mi
tu
omule
cum e pedeapsa ca să îți spun cum arată pedepsitorul
în picioarele goale
bărbatul se apropie de fereastra

unde a pierdut inima ei.

poezia e poate un nonsens
spune-mi cum arată harta pământului
ca să îți spun
cum sunt cerurile de deasupra fiecărei religii

aș vrea un suflet ca al africanului ca să înțeleg sufletul africii
bogăția
sărăcia oamenilor
puterea sufletească
ceasurile, limbile ceasurilor,
fratele rămâne frate

iubesc bucuria brahmanilor