din piept de timp de sânge ies halene
iar moartea-i șoaptă-n gură de sicrie
și e substanța toată purpurie
alcătuind de toamnă blândă lene.

un gând pe nunți de celuloze-a scrie
la rădăcina vorbelor viclene
săpam cu noapte-n umbra ta desene,
tenebre-n vis suind din poezie.

pe-așa o vreme greu încumet clipa
a coborî-n sisificul meu vers,
în vârf de stih eresul mi-e risipa.

străbat pe căi și văzul meu e șters
de praful înflorind pe zare pripa...
domol pășesc prin veșted univers.