tu ești piatra din gândul meu, râule
eu sunt mișcarea din tine
și fărâma de nisip din drumurile tale nebătute
un val, două, trei
și totul reîncepe să curgă prin mine

visul pleacă mereu
alerg printr-o casă tubulară
fereastra uriașă se deschide iar
și sar
și fug prin anotimpuri
până la gardul înalt
hotarul poate
dintre prezent și trecut
dintre trecut și prezentul trecut

mă rătăcesc
aud glasul mamei
urc gardul
primesc mângâierea
mă trezesc

Anne Marie Bejliu, 6 octombrie 2018