vorbeai și vorbeai
aveai buzele roșii
în largul tău erai
și râdeai de tăcerile mele
printre tuleie aveam
ici și colo mizerabile coșuri
tu creșteai ca din apă s-ajungi femeie

bahnă cu iarbă și flori îmi păreai
spre care pășeam poticnit
încurcat de hățișul de gânduri
ce parcă nu voiau să se prefacă-n cuvânt

n-a fost ca să fie
tu ai zburat
l-am întrebat pe tata de ce
m-a privit lung și mi-a zis
nu te-ntrista măi băiete
bărbatul e grâu crește mai greu
fata înflorește ușor
păpădie sau mac roșu în lan...

întâmplător
după o jumătate de veac
am trecut pe la bahna copilăriei noastre
cele patru mlădițe de salcie pe care
în cruce pe malul iazului le-am înfipt
sunt astăzi patru trunchiuri de răchiți scorburoase
și iazu-i mâlit...

a fost brumă azi noapte
și iarba sub tălpi scrâșnește-nghețată
pe crucea ta nu se mai vede nimic
doar în sufletul meu
Lola
tu ești c-altădată...