AÈ™ mai merge la agape legendare cu prietenii mei
Nu mă lasă oasele astea îmbătrânite să-mi fac de cap
Nici prietenii mei nu mai sunt pomi infloriți
Au rămas amintirile cu parfumul lor de vin vechi
Balsam peste sufletul bolnav de atâta viață
Noi nu ne mai întâlnim, nu ne lasă doctorii
Se mai întâlnesc amintirile noastre ca niște comete
Ciocnindu-se în explozii de nostalgie tomnatică
Nu mai curge vinul în pocalele ruginite
Acum sunt alții care descoperă misterele visurilor
Tineri prin venele cărora curge dinamită
Corsari ale fantasmelor de pe țărmuri ce îi așteaptă
Noi privim lumea printr-o perfuzie cu glucoză
Răstigniți pe paturi de spital cu ochii încă vi
Amintindu-ne că am fost și noi odată tineri
AÈ™ mai merge la agape legendare cu prietenii mei