Antracitul lumii strălucește în pletele tale,
Ochii-ți verzi sau căprui, poate albaștri
(Nu mai țin minte...)
Sunt diamantele luminii!
Năsucul tău obraznic mă respiră,
Buzele-ți poleite de petalele unui trandafir
Șoptesc cuvinte dulci şi culte
Ce se pierd pe poteca strălucitoarelor dale,
Umbrite de crengile prin care se ițesc aştri...
Poate doar poeții care se inspiră
Din orice motive brodate pe Calea Lactee
Să le găsească fără să le încurce.
Apoi cu bucurie o să le așeze în versuri
Portocalii-Dezghețate de Soare
În aroma cafelei-Aburind cu amintiri...
Dar am deja un Déjà Vu!

Emilian Oniciuc-26.10.2018
Revizuit: 07.03.2023