culoarea apusului a coborât în buzele tale
plictisită îmi ești și rotocoale din neastâmpărul tău
lovesc cerul
parcă ai respira cuvinte nemângâiate
zâmbetul tău apare și
dispare
un satelit artificial în jurul unei planete nelocuite

îți simt apoi tălpile călcând pe plaje sălbatice
împingi o barcă în sângele meu
privești în urmă
precum pescarii ce scriu
pe nisipul viu
bilete de adio

pleci în căutarea anotimpurilor
îți știu plictisul
deznădejdea iederă îmbrățișând copacii tristeții

nu pot să fac nimic
te voi iubi
doar după ce vei pleca