noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității

suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine – specii cu neputință de clasat

ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului

solidari în agonie
cel mai adesea inamici
marii nebuni fără de orgolii
cerșindu-și unul celuilalt ajutorul

și am izbucni în hohote de indiferență
de n-am intui în secunda următoarea
seriozitatea barbară a jocului

avem aceeași Pasăre
care ne crește sufletele ca un părinte neiertător:
pentru noi și-a băgat aripile-n foc

respirăm înjumătățiți
în trupul rarefiat prin care
trufașă se vede
Iubirea