tu nu trăiești printre oameni
tu trăiești într-un crepuscul
dintre ocean și nisipuri
doar zeii şi stelele căzătoare
mai pătrund în aurora
templului tău

tu nu trăiești printre oameni,
tu trăiești printre nemuritori
și centauri
care te păzesc cu suliţe de smarald
în labirintul cetăților
scufundate

tu nu trăiești printre oameni,
tu trăiești printre sfincșii
care veghează tăcerea pustiului

tu nu trăiești printre oameni,
tu trăiești în marmura statuilor
îngropate

doar mai apari dintre ruine uneori,
călare pe inorogul tău alb
care mai străpunge câte un muritor
transformându-l
în legendă