Moto:
"... Şi fug din mine iar… Ce-ţi pasă ţie?
Cămaşa morţii o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan -"Octava nestatorniciei"

Își scutură veșmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legați pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!

Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriștile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai știe fratele de frate,
Și nici de câte griji se uscă gura.

Dar cui să-i spui și cine să ne-ndrume,
Când prinși în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiți de Vreme!

Doar Dorul, ce ne-nlănțuie fierbinte,
Mai e compasul dat să ne ajute,
Spre neuitarea vechilor cuvinte,
În descifrarea căilor neștiute.